Înseamnă siguranţa mântuirii veşnice permisiunea de a păcătui?


Răspuns: Cea mai frecventă obiecţie la adresa doctrinei siguranţei mântuirii veşnice este aceea că se presupune că promovează ideea potrivit căreia creştinii îşi pot trăi viaţa oricum, rămânând mântuiţi. Cu toate că “tehnic vorbind” siguranţa mântuirii este adevărată, totuşi nu aceasta este esenţa siguranţei mântuirii veşnice. O persoană care L-a acceptat cu adevărat pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal “poate” trăi o viaţa în păcat, însă nu o va face. Trebuie să facem o distincţie clară între modul cum creştinii ar trebui să trăiască şi ce trebuie să facă o persoană pentru a primi mântuirea.

Biblia abundă în claritate cu privire la faptul că mântuirea este numai prin har, numai prin credinţă şi numai în Iisus Hristos (Ioan 3:16; Efeseni 2:8-9; Ioan 14:6). Orice persoană capătă mântuirea prin credinţă şi numai prin credinţă. În momentul în care o persoana crede cu adevărat în Iisus Hristos, acea persoană este mântuită şi aceasta mântuire îi este garantată pentru veşnicie. Mântuirea este primită prin credinţă, însă este apoi confirmată prin fapte. Apostolul Pavel tratează acest subiect în Galateni 3:3 spunând: “Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?”. Dacă suntem mântuiţi prin credinţă, atunci mântuirea noastră este de asemenea garantată şi menţinută prin credinţă. Noi nu ne putem câştiga propria mântuire. Prin urmare, nu putem nici să ne păstrăm mântuirea astfel. Dumnezeu este Cel care ne păstrează în starea de mântuire (Iuda versetul 24). Este numai mâna lui Dumnezeu care ne ţine strâns în braţele Sale (Ioan 10:28-29). Este numai dragostea lui Dumnezeu care face ca nimic să nu ne poată despărţi de El (Romani 8:38-39).

Orice respingere a doctrinei siguranţei mântuirii ne-ar conduce în esenţă la ideea că noi ar trebui să ne păstrăm mântuirea prin propriile fapte bune. Aceasta idee este în contradicţie totală cu mântuirea prin har. Noi suntem mântuiţi datorită meritelor lui Hristos, şi nu datorită meritelor noastre (Romani 4:3-8). A spune că trebuie să ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu sau că trebuie să trăim o viaţă sfântă pentru a ne păstra mântuirea este egal cu a spune că moartea lui Iisus nu a fost suficientă pentru a plăti pedeapsa pentru păcatele noastre. Moartea lui Iisus a fost absolut suficientă pentru plata tuturor păcatelor noastre – trecute, prezente şi viitoare, dinainte şi de după mântuire (Romani 5:8; 1 Corinteni 15:3; 2 Corinteni 5:21).

Aşadar, înseamnă asta că un creştin poate trăi oricum doreşte el şi totuşi să rămână mântuit? Este evident că aceasta este o întrebare ipotetică, pentru că Biblia arată foarte clar că adevăraţii creştini nu vor trăi viaţa “oricum doresc”. Creştinii reprezintă creaţii noi (2 Corinteni 5:17). Prin creştini se manifestă roada Duhului Sfânt (Galateni 5:22-23), şi nu faptele firii pământeşti (Galateni 5:19-21). 1 Ioan 3:6-9 precizează clar că un adevărat creştin nu va trăi într-o viaţă de continuu păcat. Ca răspuns la acuzaţia că harul încurajează păcatul, Apostolul Pavel a declarat foarte tranşant: “Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?” (Romans 6:1-2).

Siguranţa mântuirii veşnice nu este un “permis” pentru a săvârşi păcate. Dimpotrivă, este siguranţa în a cunoaşte că dragostea lui Dumnezeu este garantată pentru aceia care se încred în Hristos. Cunoscând şi înţelegând darul extraordinat al mântuirii oferit de Dumnezeu ajungem evident la opusul ideii de “permis” pentru a păcătui. Cum ar putea cineva, oricine ar fi acea persoană, care văzând preţul pe care Iisus Hristos l-a plătit pentru noi să îşi continue o viaţă în păcat (Romani 6:15-23)? Cum ar putea cineva care ar înţelege dragostea necondiţionată şi garantată a lui Dumnezeu pentru cei credincioşi să ia această dragoste şi să o arunce înapoi lui Dumnezeu? O astfel de persoană nu ar demonsta nicidecum că siguranţa mântuirii reprezintă o “dezlegare” la păcate, ci mai degrabă că el sau ea nu a experimentat cu adevărat, în mod autentic, mântuirea prin Iisus Hristos. “Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut” (1 Ioan 3:6).

About these ads

2 thoughts on “Înseamnă siguranţa mântuirii veşnice permisiunea de a păcătui?

  1. E suficient de a obține permisul pentru a se simți mai sigur în cazul care greșește… e important a opri sensul continuității la timp.

  2. Pingback: Crestinul si sfintenia? « romoflorin – blog crestin

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s